Legaturi Bolnavicioase

Filmul prezinta legatura incestuasa dintre doi frati in paralel cu legatura sexuala dezvoltata intre doua prietene. In acelasi timp subtil subliniata e dependenta, ca de drog, pe care o poti dezvolta fata de o persoana, sau mai multe.

O dependenta de ceea ce iti lipseste pt a fim complet.

Legaturile bolnaviciase......nu cred ca se nasc, nu stiu daca au un punct de plecare, vin ca un raspuns de completare la cea mai comuna intrebare: cine sunt eu? Legaturi aprute din dorinta de a nu te pune fata in fata cu propria persoana. Legaturi obsesive, rautaciase, fara naturalete, individualiste si impunatoare.

Legaturi bolnavicioase.

E un lucru mai mult decat comun, caruia nu ii acordam nici cea mai mica importanta.

O facem atat de des.

Mai mult decat ar trebui.

Si totusi.....

Am creeat legaturi bolnavicioase cu unii „prieteni”, sau mai bine spus cunostinte, de care ajungem sa depindem, pana la un anumit punct.

Am creat legaturi bolnavicioase cu iubitii/iubitele sau „sufletele pereche”.

Obsesiv!

Inconstient.

De cele mai multe ori inclinam spre o astfel de legatura stric pentru ca nu ne cunoastem suficient. Nu stim care e, de fapt, golul ne-umplut din noi insine si incercam sa ne intregim cat mai superficial posibil.

Din superficialitatea asta se pot dezvolta, totusi, trairi de o profunzime extraordinara. Trairi care ne pot pune fata in fata cu noi insine.

Sa stai dezbracat tu in fata ta, sa te privesti obiectiv, sa iti analizezi calitatiile si defectele, sa iti privesti demonii interiori in ochi, sa te privesti pe tine.

Dificil!

Si atunci...?
Atunci te adancesti in ceea ce iti e asemanator in oamenii care iti sunt apropiati, cu care ai creat legatura bolnavicioasa.

Obsesiv.

Te vezi pe tine, dar nu esti tu.

Vrei ca omul de langa tine sa actioneze, sa traiasca, sa simta dupa bunul tau plac. Inaceptabil sa faca altfel, din moment ce tu asa ai actiona.

Si te afunzi tot mai tare.

Si bolnavicioasa legatura creste, se dezvolta, explodeaza!

Si ....... surpriza!

Te aduce exact in situatia de care vroiai sa scapi.

Situatia in care trebuie sa te vezi tu pe tine.

De cele mai multe ori intamplarile si circumstantele in care ajungi sa te analizezi,nu sunt tocmai placute.

Chiar deloc.

Sunt legaturi, legaturi bolnavicioase, dar traite ofera experiente unice.

Experimentam pentru a ne dezvolta.

Fericire...? Dezastru...?

Oamenii...
Ciudate fiinte!
Pline de viata, fade, atractive, comune, frumoase, sarmante sau urate, dar fiecare este unic.
Suntem unici dar in acelasi timp comuni.
Chiar foarte comuni!
De ce?
De ce spun foarte comuni?
Hai sa o luam in felul urmator: unii dintre noi au personalitati atat de puternice, altii nu au personalitate deloc(foarte cinstit si onest accepta si traiesc cu acest lips), iar altii sunt intermediari(deoarece nu au personalitate o copiaza pe a altora pentru a umple golul).
Foarte ciudat lucru!
Observam de curand cum personalitatea primeaza asupra aspectului fizic.
Dar, se face ca persoana inzestrata cu aspectul fizic ar trebui sa isi ia intaiul loc, si asta deoarece vazul este cel care primeaza din cele cinci simturi.
Ciudat! dar se pare ca la felul in care percepem interactiunea interpersonala dominanta este personalitatea si nu vazul(aspectul fizic).
Exemplu: doi oameni care provin din acelasi mediu si coreleaza pe o anumita perioada de timp(nelimitata, perioada de percepere fiind relativa de la persoana la persoana) tind sa aiba personalitati asemanatoare.
De ce se intampla asta?
Deoarece omul cu lipsa de personalitate, si de mentionat ca este inzestrat cu frumusete fizica, este defavorizat celui cu personalitate(hai sa spunem frumusete interioare, pentru ca asta vreau sa subliniez).
Suntem unici!
Unici fie prin aspectul fizic fie prin personalitate, dar de cele mai multe ori frumusetea fizica nu este o promisiune de fericire, ci poate fi o certitudine de dezastru.

Viata,destin sau...?

Viata!
Ce se spune mereu despre ea?
"Traieste-ti viata, e frumoasa!"
"De unde pana unde?"vine intrebarea.
De ce tindem sa sustinem contrarul?
Asa o fi?
"Acesta e destinul nostru si nu-l mai putem schimba!"se spune, iar multi suntem adeptii acestei zicale.
Pentru ce acest destin?
Ne luptam zilnic cu propria noastra persoana si cu cei din jur, pentru ce?
Ne luptam zi de zi pentru un ideal, care merita?
Pe langa toate ne mai luptam si cu proprii nostrii demoni?
Pentru ce?
Pentru acele marunte clipe de fericire, micile momente sublime pe care ajungem sa le pretuim inzecit pe masura trecerii timpului.
Tragem cu dintii de viata, de ce am putea spune ca nu este frumoasa?
Modul in care un om isi accepta destinul este mai important decat insusi destinul sau.

Un altfel de drog

Visul!
Superstitie sau subconstient?
Este visul o stare de negare a realitatii?
Poate fi?
De ce de cele mai multe ori dimineata preferam somnul in loc sa ne delectam cu munca? Cand spun munaca fac strict referire la efortul uzual ,fie el fizic, psihic sau banesc, pentru a ne oferi micile placeri. Placeri de orice natura, care ne ofera acel mic confort psihic, subconstient. Acea placere capabila sa ne destinda pentru un moment si pentru care consideram ca merita orice efort.Confortul palcerii avand varietate larga, de orice natura, de la shoppihng, masini, bani, putere la imagine sau drog.
De ce?
De ce preferam starea subconstienta a visului decat realitatea?
Preferam acel Univers paralel in care ne putem cufunda in voie, unde totul ia o alta forma. O forma distorsionata derivata din lucrurile care au facut parte din fiecare moment al vietii noastre de pana atunci.
Este visul starea naturala, capabila sa ne ofere o oarecare protectie indiferent de finalul sau?
De multe ori ni se intampla sa ne amintim o zi intreaga cat de frumos am visat(amintindu-ne starea aceea de euforie creeata de vis) sa incercam sa retraim constient visul. Alteori cand am avut un cosmar preferam sa il catalogam doar ca un vis urat si sa incercam sa il uitam.
Luand astfel lucrurile putem privii visul ca pe un drog? O alta forma, dar "naturala" de distorsionare a realitatii?

Esti atomul propriului tau corp!

Toata lumea stie ca noi avem corpul construit din mii de miliarde de atomi.
Multitudinea asta de atomi, fiecare individual si in acelasi timp impreuna, ajuta la formarea unui intreg. Acel tot compact care suntem noi, oamenii.
Hai sa luam aceasta ipoteza si sa o asamblam si in felul urmator: ce s-ar intamlpa daca noi suntem atomii propriului corp?
Deci intregul Univers ar fi o "entitate" iar noi suntem o componenta a acestei "entitati"?
Noi ca persoane suntem unul din multitudinile de atomi, pe langa planete, asteroizi si toate elementele pe care le consideram ca parte a Universului, care creeam un intreg. Atunci acea "entitate" ar putea fi luata in considerare sub eticheta de Dumnezeu, daca este intregul suprem?
Sau poate ca totul este un perpetuum mobile, iar acea "entitate" este o componenta a unui alt intreg, care la randul lui formeaza un alt Tot suprem.
P.S. Tabloul "Portret de Univers" face parte din Galeria virtuala de picturi abstracte a pictorului Radu Pamant.

Placerea

Sex... placere sau supunere? Poate am pus in discutie un pleonasm,dar sa o luam altcumva: iubire sau placere? Care e diferenta si cat de des o facem? Aproape niciodata, confuzia e majora.
Am observat ca si majoritatea cuplurilor stabile se pierd intre aceste doua optiuni. Atunci cand un cuplu ajunge la maturitatea neceseara,atat emotionala,intelectuala si sexuala, abia atunci poate face diferenta si se poate bucura de sexul animalic, primordial, egoist.
Dar ce se intampla atunci cand unul din partenerii de viata(sa nu spunem parteneri sexuali pentru ca am ajunge sa dezbatem alte subiecte)nu face diferenta? Atunci ce mai ramane? Daca nu esti capabil sa iti sacrifici mandria si sa incerci sa faci diferenta intre iubire si dorinta,intre impuls si suprem,atunci...?
Subiectiv vorbind(deoarece scriu la modul cel mai sincer,facand o confesiune mie insami)cred ca iubirea adevarata iti acorda o libertate de miscare de 360 de grade daca esti capabil sa fi sincer tu cu tine(deoarece daca esti sincer cu tine poti fi sincer si cu cei din jur)si cu partenerul tau. Abia atunci poti sa te bucuri de sentimente atat de intense, nu doar idilice ci ceva real care te doboatra, te omoara, te face bucati si te vindeca intr-o clipa.